Să nu te miri
când am să fug
de verde
şi de albastru
cu mâinile
ţinând de piept
că mi s-au infectat
rănile
şi mi-e frică
şi de verde
şi de albastru.

Braţele de marmură
mi s-au schimbat
în carne
şi carnea putrezeşte.

Să nu ma speli în rachiu
în whiskey
sau tequilla
şi să nu-ţi mai lipeşti
buzele
de fruntea mea
că-mi curge cenuşă din suflet.

Trezeşte-te
noi nu trăim in filme.
Dacă te loveşti
te doare.
Şi dacă bei rachiu
intri în comă.

Dacă intru în comă
să-mi cauţi sufletul
şi să-i cosi ranile
şi cânti "Hotel Cismigiu" la ureche
şi să nu-l săruţi
pe frunte
să-l săruţi pe buze.

Trânteşte tabla de şah
nu mai contează
am amorţit
noi suntem pioni oricum.
Trânteşte-o şi aleargă cu mine prin ploaie
până ţi se curătă
sufletul
de scrumul
verdelui din tine,

Ciudat,
mereu am crezut
că am avut ceva în comun
cu regina.

Trănteşte odată tabla aia
până nu mi se formează carouri
şi pe piele.

Hai să fugim prin ploaie.

Eu am să fug
de verde
şi de albastru.

Tu de ce vrei să fugi?